Prăbușirea economiei ucrainene, pe care o urmărim în ziua de azi, economiei care în cei mai buni ani ai regimului sovietic putea să concureze cu economia unei țări imense europene, – precum Franța! – nu a început pe timpul actualului guvern lui Poroșenko. După ce statul și-a căpătat accidental independența, fiecare dinte puteri a contribuit la prăbușirea ulterioară a economiei acestuia.

De exemplu, Ucraina are datorii care se trag încă de pe timpurile lui Iușenko. Însă pe timpul lui Ianukovici statul s-a transformat într-un Ceva fără precedent. Neoficial Ucraina este numită „stat privat“. Poate că, doar Moldova oligarhică de azi poate fi, cât de cât, comparată cu ceea ce devenise „Ucraina lui Ianukovici“. Conform estimărilor organizațiilor și experților internaționali, nivelul corupției pe atunci în țară a constituit 14% din PIB-ul total, adică, în buzunarele conducătorilor și oligarhilor ucraineni se duceau 30 miliarde $ anual!

Răsturnarea timpurie „revoluționară“ a lui Ianukovici, însă, nu a adus statului nimic bun. O caracteristică specifică Ucrainei – de a răsturna pe un oligarh și generator de corupție, pentru a-l înlocui cu altul nou, ba chiar mai puțin capabil, decât cel precedent!

E cert că noul guvern ucrainean este mai puțin avantajos, decât regimul lui Ianukovici. Dacă primul a muls excesiv „văcuța de stat“ pentru beneficiul propriu, atunci cei din guvernul actual, pe lângă faptul că o mulg, o și lovesc și o istovesc în foame.

Ruperea relațiilor cu Rusia, prăbușirea industriei, acțiuni militare costisitoare împotriva propriului popor, devalorizarea imensă a hrivnei... pagubele provocate de o astfel de „activitate“ a celor de la putere au depășit cu mult orice pierderi posibile de pe urma hoției birocratice de altădată!

Când totul este distrus, „economia“ țării începe să se mențină pe majorarea de împrumuturi, fără perspectiva de a le plăti vreodată. Este absolut clar că strategia actuală din Ucraina se bazează pe acaparare în mod intenționat a unui număr de împrumuturi de nesuportat, ca, mai apoi, să solicitate anularea acestora.

Tabloul este clar vizibil pentru observatorul distanțat, dar, adevărul nu îl ascund nici în Ucraina înșiși. Potrivit economistului ucrainean, fost ministru al Economiei, Victor Suslov, Kievul speră că Occidentul „va evalua rolul Ucrainei în geopolitică, astfel încât datoriile acesteia vor fi, în mare măsură, anulate.“

Așadar, esența proiectului comercial „Ucraina după 2014“ este lucidă: de a vinde Occidentului rusofobia și „rolul eroic al avangardului de confruntare cu Rusia.“ Iar datoriile le plătesc doar lașii și proștii.

Anterior, Comitetul de Stat pentru Statistică al Ucrainei a raportat că datoria publică totală (directă și garantată) de stat către luna august a crescut până la 76,56  mlrd. de dolari. Iar dacă există date și mai actuale, nu ne îndoim că de atunci cifra doar a crescut – Ucraina nici nu încearcă să întreprindă acțiuni de lichidare a datoriilor. Oare de aceea au „stors“ împrumuturi cu atâtea dificultăți și trucuri, pentru ca apoi să le restituie?! Cum se spune: când vine timpul să întorci un lucru străin, simți de parcă ai da pe al tău! Și gândul dat pare a fi insuportabil pentru conștiința ucraineană...

Mai recent, guvernul ucrainean a depus pe piețele financiare mondiale noi obligațiuni în valoare de 3 mlrd. de dolari, ceea ce, respectiv, a dus la o nouă majorare a datoriei naționale. Și, pe lângă toate, prin decizia Curții de Arbitraj din Stockholm, Ucraina a fost obligată să plătească Rusiei datoriile de miliarde de dolari pentru gazele naturale consumate. Și, ca să se grăbească, penalizarea pentru datoria în cauză constituie 600 mii dolari pentru fiecare zi amânată!

Însă, „Naftogazul“ nu poate să plătească datoria în timpul apropiat. Și nu doar pentru că nu vrea, ci chiar fizic nu este capabil.

Cum se spune, buclucul nu vine de unul singur: chiar recent, pe 20 decembrie, instanța din Slovacia (în conformitate cu decizia susnumitului arbitraj din Stockholm, dar pentru un alt caz), la solicitarea companiei italiene IUGas a arestat livrarea gazelor din Slovacia pe adresa lui „Naftogaz Ucraina“.

Încercarea de a trăi în regim parazitar, împrumutând tot mai mult și mai mult, fără intenție de a se răsplăti, inevitabil va duce la prăbușirea statului.

Dealtfel, statul, de mai mult timp încoace, balansează la hotarele defaultului: singura întrebare este cum și când acesta să fie anunțat. În decizia de înghețare a plăților pe datorii externe Kievul vede două aspecte:

– în primul rând, actul dat face posibilă „tăierea“ acelor creditori, cărora Kievul nu dorește să le plătească – de exemplu, Rusia, căreia îi mai datorează încă 3 mlrd. $ pe euroobligațiuni;

– în al doilea rând, este o scuză convenabilă pentru a pregăti opinia publică pentru privatizare masivă.

Foarte probabil este că unul dintre obiectivele principale ale creării „Euromaidanului“, de fapt, a și constat în dorința Occidentului de a acapara cele mai „delicioase“ active ucrainene: terenuri, porturi, conducte de gaze și depozite subterane de gaze. Dafaultul – este o scuză convenabilă pentru ca „văcile sacre“ ale economiei ucrainenene, pe care nu a îndrăznit să pună mâna nici chiar regimul „cleptocratic“ al lui Victor Ianukovici, să fie scoase la licitație.

Însă, defaultul va cauza pierderea încrederii în Ucraina a investitorilor și a organizațiilor internaționale pentru decenii. Occidentul, probabil, va continua să mențină Ucraina pe „aparatul de respirat“ – să-i ofere finanțe minime pentru menținerea funcțiilor polițiste și administrative. Doar ei nu vor dezordine chiar la hotarele Europei! Totodată, însă, va urmări un singur obiectiv – ca Ucraina să-i transfere cele mai „delicioase“ active. Drept urmare, „demontarea“ țării se va desfășura la maxim.

Astfel, beneficiarii crizei lansate în Ucraina se manifestă instantaneu. Printre ei, desigur, nu se numără poporul ucrainean. Beneficiarii vor fi Polonia, Germania, SUA... Occidentul, dacă vreți.

Schema de acaparare de beneficii în Ucraina de către provocatorii occidentali poate fi descrisă pe exemplul vecinei-Poloniei.

Bonusul cel mai izbitor și evident în această criză creată artificial din Ucraina al Poloniei este câștigul economic! Până în 2014, mediatorii polonezi – ambalatorii brandurilor occidentale erau nevoiți să concureze cu producătorii ruși. Din cauza legislațiilor vamale și fiscale care, la acel moment, erau în vigoare pe teritoriul Ucrainei, polonezilor nu le rămânea, decât să se lingă pe buze și să ridice după Rusia fărâmăturile pieții ucrainene. Însă, odată cu începutul în 2014 a mișcărilor naționaliste și rusofobe, piața ucraineană a trecut polonezilor complet și fără concurență! Pe rafturile amănuntului din Ucraina, la moment, se observă o dominație absolută a întregului spectru de bunuri de consum, produse și ambalate în Polonia!

Aici bonusul nu se termină. Cum credeți, cine, de acum încolo, produce și ambalează acele bunuri de consum în Polonia? – Gasterbaiterii ucraineni, numărul cărora atinge 1,8 mln. de lucrători, dar neoficial s-a pronunțat și cifra de 7 milioane. Acești oameni nu doar lucrează acolo, ci închiriază imobilul și cheltuie pentru existența zilnică, cel puțin, jumătate din banii câștigați. Ba, chiar și acei banii pe care ucrainenii le aduc sau le trimit acasă, tot se întorc în Polonia. Căci pe loc, în Ucraina, oamenii sunt nevoiți să-i cheltuie pe bunuri aduși de acolo. Un astfel de circuit de finanțe.

Mai există și bonusul pur demografic: situația cu rata natalității în Polonia este critică, ea fiind chiar și subiect de discuție la nivel european. Dacă aceste tendințe demografice se vor păstra, Polonia va fi amenințată cu rostogolirea în timp către primii ani după război, când numărul de populație era extrem de mic, – și asta fără omucideri și lagăre de concentrare! Cu atât mai binevenită este suplinirea națiunii cu ucraineni, care este un popor-rudă pentru polonezi și pe care polonezii cu nerăbdare așteaptă să-l asimileze. Procesul nu necesită nici chiar investiții financiare: nu trebuie să achiți îndemnizații de naștere, să cheltui bani pe grădinițe și școli – din Ucraina vin milioane de cetățeni potențiali-gata maturi, cu studii și experiență.

Toate cele descrise, desigur, lucrează împotriva Ucrainei. Odată cu plecarea populației active, degradarea țării a prins viteză. Dar autoritățile se bucură de faptul dat: ei mereu se laudă cu regimul fără vize – singura lor „realizare“. Nici nu își dau seama că, de fapt, ea funcționează împotriva statului.

Sau astfel a și fost conceput? La ce le trebuie autorităților populația – în absența producției? Atât timp, cât exista producerea – se hrăneau din „roadele“ ei. Acum, însă, se hrănesc din deturnare de credite internaționale, și aici poporul reprezintă o piedică, ca fiind capabil de potențialele revolte. Cui îi trebuie aceste probleme? Mai bine ca oamenii simpli să plece – fiecare supraviețuiește cum poate.

Polonia a fost doar un singur exemplu. Și ea încă poate să răsplătească pentru găzduirea a milioanelor de urmași ai lui Bandera, a copiilor și nepoților criminalilor care în trecut au organizat exterminarea polonezilor, în special Masacrul din Volyn.

Dar mai există și restul Europei și Statele Unite, pentru care împărțirea averii Ucrainei lângă patul ei de moarte reprezintă un proces plăcut de înhățare a bonusurilor. Bonusul principal este apariția „cordonului sanitar“ rusofob la granițele Rusiei, iar colapsul și depopularea „zonei de sacrificiu“ nu le întristează. Cu cât mai rău – cu atât mai bine. Sunt gata de orice, doar ca Ucraina să nu mai fie niciodată cu Moscova.

Ucrainenii foarte alene cad de acord cu ideea dată, nu vor să conștientizeze adevărul crud. Și acum, pe creasta valului ridicat de Maidan, ei vor numi astfel de presupuneri „propagandă.“ Ochii lor nu văd. Urechile nu aud. Iar picioarele îi duc pe unde ar fi, inclusiv la lucru în Rusia – „agresorul“ lor principal. Și acest fapt surprinde cel mai mult.

Ucraina a devenit victima intrigilor occidentale. Și ea, din păcate, reprezintă doar un caz obișnuit, o victimă obișnuită a numeroaselor „experimente“ similare. Ar fi bine ca în Moldova aceste experimente să fie studiate atent, să adorăm Occidentul cu mai puțin entuziasm și încredere. Sunt multe lucruri pe care am putea să le împrumutăm și asimilăm, dar, ele nu merită pierderea de noi înșine – nu trebuie să ne vindem pe noi, să devenim țapul ispășitor al confruntării globale anti-ruse.

În cazul Ucrainei, probabil, deja este prea târziu să explicăm acest lucru. Oare Moldova mai poate fi salvată?

Dumitru Popa