În curând în Rusă se vor desfășura alegerile. În ele Vladimir Putin, din nou, va candida la post de președinte. Și are șanse reale la reușită – în ciuda activității profesioniste a celor de la Washington de a-l demoniza pe liderul nedorit. Prin urmare, subiectul în cauză, poate, ba chiar trebuie să fie un obiect interesant de analiză pe orice platformă de informare. La noi – la fel.

Mai întâi de toate, vom numi cauza inacceptabilității lui Putin pentru lumea exterioară, motiv pentru care și se întreprind eforturi necontenite de a-l demoniza. Presiune asupra Rusiei, încercări de a  manipula cu democrația acesteia – cu scop de a împiedica conducerea continuă a lui Putin – sunt legate exclusiv cu faptul că statul a început să promoveze o politică „prea“ independentă, contrară intereselor americane.

Când Rusia era condusă de bețivul Elțin, care treptat scufunda statul în colaps, nimeni nu încerca să i se opună. Nimeni nu îl deranja: distruge – poftim! Și acum, Occidentul nu va permite ca rămășițele haosului să fie măturate, iar statul consolidat.

Această lume capturată de America, demult redistribuită, devotată noilor reguli, NU ARE NEVOIE de o Rusie puternică – iată motivul. Iar toate argumentele sunt doar un teatru. De care instrument este nevoie ca Putin să fie înlăturat de la putere? Corect – de o retorica anti-Putin masivă versatilă! Nu e ceva nou – mulți lideri contestabili deja au fost doborâți prin asemenea metodă…

Totuși, pe ce s-ar putea baza retorica dată? Rusia nu este Coreea Nord cu un regim închis, rigid, totalitar, și nici măcar Iran, cu shariatul său capitalist. De fapt, Rusia este un simplu stat democratic, unde există, atât susținători ai lui Putin, cât și adversari. Și cei din urmă nu sunt lipsiți, nici de cuvânt, nici de libertăți. Dispun și de resurse materiale pentru viață și propagandă anti-Putin.

În unele sfere ale vieții din Rusia există chiar mai multă libertate, democrație și respect al drepturilor individului și familiei, decât în lăudatul Occident. Dar, lipsa obiectivelor reale pentru ponegrire, din păcate, nu împiedică activitatea inamicilor în direcția propusa. Chiar și Goebbels zicea: „Minciuna repetată de o mie de ori devine un fapt incontestabil.“ Iar dacă dispunem de resurse uriașe și sofisticate de promovare a minciunii, precum dispune Washingtonul, sarcini irealizabile, practic, nu există.

Mincinoșii sunt într-atât de încrezuți în forțele proprii, încât, fără să se ascundă, înșiși, au desemnat cele patru teze de ponegrire a lui Putin. Ele sunt enumerate, printre altele, în publicația platformei ucrainene politico.ua.

  1. „Putin este nelegitim“

Lumea este dusă de cap, cică Președintele actual al Rusiei și-a căpătat funcția în rezultatul unor alegeri frauduloase – „nu au fost nici corecte, nici libere.“

Această teză, printre altele, instantaneu subminează și neagă suveranitatea Rusiei, deoarece presupune că gradul de corectitudine și libertate al alegerilor trebuie să fie determinat nu de către instituțiile statului, care duc responsabilitatea dată conform legii, ci de către careva alte autorități autoproclamate – cu sprijinul deplin din partea așa numitei „comunității internaționale.“

Adică, doar „comitetul regional de la Washington“ prin intermediul funcționarilor săi falși și plătiți are „autoritatea“ de a decide, în care stat alegerile au fost legitime, iar, în care – nu. În același timp, americanii nu permit vreo intervenție

în propriile lor alegeri, ba, nici chiar aluzii de acest gen nu le permit.

Indicativ în acest sens este și faptul, că în Rusia despre necesitatea unor „alegeri corecte“ în gură mare au strigat anume cei, care în anul 1996 au participat la organizarea alegerilor prezidențiale – model, în ceea ce privește minciunile și falsificările – asta cu scop de a-l păstra la putere pe degradatul Elțîn…

  1. „Putin este totalitar“

Așa spune сea de-a doua teză a SUA. Presupusa „verticală a puterii“ creată, ca și cum, de către președintele actual rus, cică încălcă drepturile umane și suprimă libertatea cetățenilor.

Drept exemple de „încălcare a drepturilor și de suprimare a libertăților“ sunt aduse cazurile, în care „partea vătămată“ sunt rușii „occidentali“ de tipul lui Hodorkovski sau Pussy Riot.

Se așteaptă ca liberalii și „pro-occidentalii“ din Rusia să se bucure de o imunitate judiciară absolută (pentru „poziția lor corectă“). Și nu se ia în cosiderare faptul, că o astfel de abordare ar încălca principiul constituțional al egalității de drepturi și obligații a cetățenilor statului rus.

  1. „Putin este corupt“

Lupta împotriva corupției, în genere, devenise acum jucăria preferată a Washingtonului. Chiar mai adorabilă și efectivă, decât cea precedentă – „lupta pentru drepturile omului.“

Statelor nu le pasă că întregul model corupt socio-economic al societății rusești a fost creat în anii '90, anume prin ordinele „elitei mondiale.“ Punctele culminante ale procesului, fiind cele două valuri de „privatizări ale lui Ciubais“ liberale pro-occidentale: prin vouchere și prin licitații de gaj.

Prin urmare, procesul „opoziția pro-occidentală liberală luptă contra corupției în Rusia“, este o absurditate de genul „albinile luptă împotriva producerii de miere.“

  1. „Putin este periculos“

Conform acestei ultime teze, actualul președinte al Rusiei restabilește puterea militară cu scop de a amenința lumea, și în special vecinii apropiați ai Rusiei.

Însă, teza dată, mai curând, descrie esența Statelor Unite – în lumina agresivității ei necontenite în numele „luptei pentru libertate și democrație în întreaga lume“. Pe când Rusia, chiar și în situația ei actuală dispune de suficiente resurse pentru dezvoltare independentă.

Însă, aceste resurse trebuie protejate de amenințările externe – prea multe guri invidioase vor să le înghită. Orice slăbiciune din partea Rusiei poate duce la o repetare a sorții tragice ale statelor, precum Irak și Libia, Iugoslavia și Siria, și altele.

Așadar, întreaga retorică anti-Putin din lume este una artificială și ordonată de către inamic. Nu are la bază nici un pic de adevăr. Unica sarcină este de a nu permite Rusiei să savureze de un lider puternic și de a se renaște.

Să ne reamintim, în acest context, de câteva declarații-cheie care luminează evenimentele din jurul Rusiei și anume intrigile pe lângă campania ei prezidențială.

„Noua ordine mondială va fi constituită împotriva Rusiei, în detrimentul Rusiei și pe ruinele Rusiei“, – fără ezitare a spus ideologul principal al ideii suprimării Rusiei, Zbigniew Bzejinski.

„Rusia – este un stat înfrânt. Ea a provocat Statele Unite și a fost învinsă. Acum nu trebuie să hrăniți iluziile, cică măreția Rusiei mai există. Un astfel de mod de gândire trebuie descurajat... Rusia va fi înfrântă și ulterior tutelată», – zicea Bzejinski.

„Rusia poate fi imperiu sau democrație – nu și una și alta. Tradițiile imperiale ale Rusiei trebuie izolate. Toate statele europene și SUA ar trebui să fie unite în atitudinea lor față de Rusia“ – încă o recomandare agresivă a acestui “consilier în domeniul securității naționale". Într-un cuvânt, sarcina SUA de a învinge cu orice preț este clar vizibilă. Vor să-i ia Rusiei orice șansă la renaștere, iar, în mod ideal, – să o doboare de tot.

În lipsa șanselor reale de a obține o victorie echitabilă într-o luptă echitabilă împotriva candidatului la post de președinte – Putin, sunt posibile, și chiar se așteaptă, provocări din partea adversarilor Rusiei, menite să demonstreze presupusa „ilegitimitate“ a viitoarelor alegeri.

Tezele susmenționate sunt scrise și testate de către manipulatorii din Occident de mai mult timp încoace. De asemenea, pe „pielea“ Moldovei. Clădirea Președinției noastre încă nu a fost reconstruită în urma unei dintre implementări practice de acest fel. Și Ucraina încă mai „arde“ în apropiere. Nici florile „Primăverii arabe“ nu au „dezânflorit“ de tot.

În Rusia, dealtfel, spre deosebire de Moldova, în mase încă mai există noțiunea de mândrie națională. La noi pentru o majorare de pensie sau pentru alte „dulciuri“, sunt gata nu doar să asculte de SUA, ba chiar, să înmormânteze independența propriului stat. În Rusia, însă, în calitate de protest intuitiv, pe fundalul presiunii fără precedent, se întărește tendința opusă celei așteptate în Occident: „Putin = o Rusie liberă și integră.“

Iar drept răspuns la exclamațiile provocatorilor plătiți „Putin – pleacă!“, în mintea rușilor, deodată, apare întrebarea sarcastică: „Și apoi – ce? Să vină America“?

Democrația în Rusia este consolidată, populația statului, în mare parte, vede situația real, căci, și tehnicile de manipulare a organizatorilor de „revoluții colorate“ deja sunt binecunoscute – inventatorii leneși nu prea se grăbesc să le înlocuiască cu altele noi sau, cel puțin, să le mascheze.

Prin urmare, alegerile din Rusia se vor desfășura. Și vor fi democratice și libere. Cei care au ochi – vor vedea, cei care au urechi – vor auzi. Vor fi prezenti și observatori din întreaga lume. Iar provocatorii vor fi goniți de poporul înșiși. Pentru că cetățenii în masă nu doresc o prăbușire a statului, precum s-a produs în Ucraina, Siria și Libia.

Rusia dispune de încă șase ani de răgaz, timp în care ceva în lume trebuie să se schimbe. Sau lumea o să înceapă să o înțeleagă pe Rusia mai bine, sau în Rusia înșiși se va naște un alt lider puternic care nu va permite inamicilor să scufunde statul în haosul tulburărilor civile.

O mare greșeală este să credem că întreaga planetă ar putea fi cointeresată în haos în Rusia. Astfel pot gândi doar cei mai iresponsabili oameni. În Moldova, sunt puțini de acest fel – suntem prea aproape de Rusia ca să putem eschiva de la neplăcerile care vor urma în cazul unui colaps în Rusia. Așadar, să-i dorim acestui stat uriaș pace și stabilitate. Inclusiv, pentru ca noi înșiși să putem în continuare să mergem acolo cu scop de a câștiga, odată ce acasă nu avem șanse de izbândă.

Dumitru Popa