Practic, de la primii ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice (la care a pus mâna și statul sovietic Belarus!), la Moscova tot sperau că poate alte state se vor îndepărta totuși, iar Minsk, oricum va fi întotdeauna alături de ea. Și poate chiar în viitor vor reuși din nou să se reunească într-un stat, dar deja în baza noilor condiții.

Și la început, aceste speranțe au avut o confirmare evidentă. Belarus, împreună cu Rusia au creat așa-numitul ”Stat al unirii” - cu capitala la Minsk, între altele, și nu la Moscova.

Această aspirație a liderului belarus Lukașenko a fost greșit interpretată de către Moscova. Acolo trăiau cu speranțe la "sentimentele frățești a popoarelor slave", iar astfel se gândesc doar poeții. Politicienii trebuie mai mult timp să meargă pe teren, și mai puțin să zboare în nori de vis și fantezie.

Lukașenko și-a dorit doar "creșterea sa în carieră", a visat de a conduce nu doar o mică Belarus, ci a ieși pe întinderile Rusiei, da la Vladivostok.

Aceasta este ambiția, după părerea Moscovei unui ”lider local”!

Nu au ținut cont la Moscova și de un număr important de aspecte istorice. Să ne amintim că, în aceste spații geografice din cele mai vechi timpuri au existat două proiecte Rusești de alternativă.

O Rusie este "partea asiată" a Moscovei azată pe experiența de guvernare a Hoardei de Aur. Anume sub aripa Hoardei de Aur a avut loc ascensiunea Moscovei față de ceilalți, inițial, mai "de încredere" teritorii rusești.

O altă alternativă Rusi s-a format sub influența culturii occidentale. Aceasta este așa-numita Rusie Lituaniană. Acest stat doar a fost numit Lituanian, dar populația lui de bază îl constituiau rușii!

Acest stat a fost un stat mare, în componența căruia era nu doar actuala Lituania, dar și întreaga Belarus și multe terenuri din Ucraina. Lituania avea aceleași hotare cu Hanul crimeii! Și-a prelungit hotarele sale de la Baltic și pînă la Marea Neagră!

Calea de vest a dezvoltării în stilulLituanian a fost și atunci atractiv pentru multeterenuri ale rusiei. La libertatea Lituaniei permanent privea însuși Velikii Novgorod, pentru ce și a fost suspectat de o trădare pentru ce a fost pedepsit cu asprime de Ivan Groznîi! După această mare de sânge, Velikii Novgorod nu a mai fost cel mare și liber și un stat pentru negustori, ce era parte componentă a Uniunii Ganzeane germane.

Moscova deja atunci ar fi putut să opună expansiunii culturale europene doar forța brutală.

Între timp, presiunea culturală a Europei de Vest asupra Belarus nicăieri nu a dispărut și astăzi. Belarușii Europeni, dintre care mulți catolici, pentru oameni asiatici, ruși nici nu sunt "frați"! Limba diferă puțin, dar mentalitatea este radical diferită. Acest lucru este evident chiar și vizual: drumurile din belarus, curățenia orașelor, chiar și a orașului Minsk.

Există deja și naționalismul belarus. Și acest naționalism înțelege: existența proiectului belarus este posibilă NUMAI pe confruntarea bielorușilor rușilor. Doar pe ideea "Belarușii nu sunt ruși!" De altfel, imediat apare întrebarea: "De ce este nevoie de Belarus? Atunci trebuie să se întoarcă în componența Rusiei".

Merită respectat faptul cum președintele cel viclean și neschimbător Alexandr Lukașenko mulți ani duce de nas Moscova, primește de la Moscova o asistență fără precedent (în special, prețuri scăzute la energie), dar în tot acest timp rămâne a fi îndreptat spre Vest. Așa-numita direcție multisectorială a politicii beloruse, de fapt persist pentru a ascunde de ochii Moscovei visul de a reveni în Europa. Și, din nou, a devinio alternativă, proeuropeanăa versiunii Rusiei, care întotdeauna și a fost Rusia Lituaniană, în componența căreia erau terenurile belarusiei.

Problema lui Lukașenko este doar una – el vrea să se se îndrepte spre Vest, dar și să rămână stăpân permanent al țării. Dar așa ceva în Vest nu e accept. Ei sunt în așteptarea întoarcerii țării Belarusîn sânul Europei, dar fără Lukașenko, pentru că prea mult timp, de mai mulți ani l-au poreclit pe el "ultimul dictator din Europa". Și nu și-au lăsat căi de retragere.

Deși se poate observa că există progres și pe această direcție. Văzând cât de bine Belarus își construiește relațiile cu Vest (în special elita, dar, de asemenea, și o mare parte a populației!), Europa chiar a anulat sancțiunile împotriva Belarus. Deși opoziția belarusă a solicitat insistent să nu fie efectuat acest lucru!

Economia Belarusiei, desigur, depinde foarte mult de cea rusă, dar, în circulația externă a țăriidirecția cea europeană este la fel de importantă ca și cea spre est!

Da, comerțul cu Occidentul, în mare măsură, merge prin vânzarea de produse petroliere. Iar aceste produse sunt obținute prin relațiile bune cu Rusia, care vinde Belarusieipetrol cu prețuri scăzute.

Dar există în țară și alte venituri de la relațiile cu Occidentul, în pofida Rusia. Belarus de foarte multe ori acționează cu "calul de la Troia" în întinderile rusești. Să ne amintim măcar ca un banc despre cunoscutele livrări a produselor "exotice” pe piața rusă, care au servit drept un unguient al efectuluisancțiunilor ruseștiîmpotriva Europei.

Dacă Belarus a decis să importe chiar și bananele și stridii, ca produs ”autohton”, atunci merele poloneze sancționate și produsele lactate ale Europei s-a scurs pe piețele Rusiei, ca prin o sită cu gauri.

Încă o gaură în uniunea cu Rusia, Belarus a făcut-o atunci cînd a început să permită întrarea pe teritoriul său pe un termen scurt tot felul de străini fără vize. Rusia a fost nevoită să închidă frontiera, care era anterior transparentă cu Belarus! Iată și un "Stat al Unirii"!

Nu putea să-i fie pe plac Europei și atitudinea Belarusiei cu privire la recunoașterea Abhaziei și Osetiei, atitudinea față de problemele din Crimeea și Donbass, eforturile de mediere în conflictul ucrainean.

"Ultimul dictator al Europei" fără nici-o glumă s-a speriat, că nu cum-va după Ucraina va veni și rândul de integrare a Belarusiei în componența Rusiei, și atunci nu va putea acesta să ducă de nas Moscova pentru a primi beneficii și asistență.

Alexandr Lukașenko și-a dat seama că mântuirea reală a Belarusiei este predarea Europei. Proiectul independent al Belarusiei nu poate trăi pentru totdeauna, bazîndu-se doar pe inventivitatea permanentă a liderului acestea. La urma urmei, unii pot încerca să-l demită! Se are în vedere de forțele externe – indiferent din ce parte vor fi ele depuse.

Astfel, Belarus, deja de mult timp ar fi fost complet separată de Rusia, dacă nu ar fi existat o stopare din partea Europei. Astăzi Belarus este un stat "european" doar în măsura în care Europa îl lasă la prag. Dacă Europa și-ar fi deschis ușile mai larg, orașul Minsk totalmente și imediat ar fi sărit în Europa!

SUA își dorește să vadă Belarus parte a lumii Occidentale. Și ei cred că acest lucru este posibil. Nu e așa de ușor să-i păcălești, analiștii lor de mult timp și-au dat seama de orientarea falsă a populației Belaruse spre Rusia. belarus societății. Ei știu exact căelita belarusă visează la o țară ca "Elveția est-europeană", ci nu partea de est a Rusiei".

Scăparea Belarusiei de la curatelarusă acum ca niciodată este cel mai aproape.

Mai mult decât atât, nici un "Maidan" în Minsk nu va fi. Dar și fără un naționalism local de tip ucrainean nu se poate face față. Și anume acest naționalism, ca un mijloc de auto-apărare, în mod activ îl crește însuși Lukașenko!

"Maidanul" Bularus permanent și cu pași mici se mișcă între persoanele de elită a Belarisiei. Toți în afară de Lukașenko, de fapt, sunt orientați spre Vest. Unii spun despre aceasta aproape direct, unii încearcă să ascundă. Reformatarea Belarusiei într-un stat pro-vestă se va întâmpla prin protestele violente, ci prin transformarea elitelor și instituțiilor de stat.

Fenomenul lui Lukașenko este interesant și prin faptul că el dur a curățat de prin preajma sa toți rusofili! S–ar părea- cum așa? La urma urmei, el însuși pare rusofil și jură în rusofilie. De ce s-a curățat de toți cei a ”săi”? Doar în scopul de a negocia cu Moscova, declarînd: "Da, eu sunt aici singurul sprijin al DVS și speranța, aveți grijă de mine!"

Un politician viclean! Oh, viclean! Când toate împrejurimile sale DEJA sunt pentru Vest, iar Moscova nu a luat în vedere acest moment, iar acum îi rămâne doar să fac un viraj doar lui Lukașenko. Și el cu siguranță îl va face, primind acordul și garanții de la Washington.

Pentru a accelera acest proces, Lukașenko a refuzat recent Rusiei în crearea unei baze militare puternice pe teritoriul său. El nu are nevoie de ruși, fiind că deja a făcut o alegere- spre Vest?

Pe Alexandr Lukașenko lumea l-a văzut deodată nu ca pe un ”dictator prost și încăpăținat", dar ca pe un politic inteligent, care este capabil să scape din îmbrățișările ruseca un șarpe ud și a aduce Europei țara sa pe un platou. Prin urmare, în Minsk s-au frecventatvizitători din Europa și SUA, iar opoziției din Belarus au micșorat brusc granturile de finanțare.

Dacă lui Lukașenko îi va reuși de a duce pînă la capăt proiectul de ieșire imperceptibilă și lentă din brațele Rusiei, și dacă el nu va crea prin aceasta Europei dureri de cap de tip război civil în Ucraina, cu timpul, el va fi recunoscut geniul politicii. Și îi vor ierta toate "manierele dictatoriale".

Așa ceva se întâmplă! Pinocetului din Cilia nu-i mai aduc aminte de lovitura militară, toți îi vorbesc numai despre miracolul economic care s-a dezvoltat în această țară după dictatura existentă!

Problema Belarusiei, ca și Ucrainei constă doar în directă vecinătate cu Rusia. Din aceasta cauză iesirea din zona intereselor vitale a unui stat cu o putere enormă aproape este imposibil. Dar Alexandr Lukașenko face miracolezilnice, zilnic îndepărtundu-se cu un cm. de la Moscova în partea de vest a civilizației.

Moldova, în acest sens, are un bonus: între Chișinău și Moscova există spațiu – Ucraina. Și avem mult mai multe șanse de a scăpa de laba puternică a ursului rus pe umărul său. Chiar este clar de ce ne mișcăm așa de încet în situația atât de favorabilă, în comparație cu Belarus, care se află în condițiile mai drastice! Mai ales luând în considerare existența de dincolo de Prut a statului frățesc - România.

Dumitru Popa