Încă în vara anului 2020 s-a vehiculat informația cu privire la faptul că în martie 2021 se preconizează desfășurarea Summitului "fatal" al Parteneriatului Estic.

Potențialul fatal al Summitului preconizat demonstrează faptul că, chiar și fondatorii proiectului au conștientizat: au trecut mai mult de 10 ani de la înființarea "Parteneriatului Estic", care a fost fondat la inițiativa Poloniei și Suediei acum deja și-a pierdut intensitatea. A venit timpul potrivit și anume ”ora X" pentru modernizarea proiectului și transformarea acestuia într-un produs mult mai ambițios, altfel el va dispărea treptat.

Mai mult ca atât "Parteneriatul Estic" de fapt a fost implementat doar la 50% din "capacitatea totală a proiectului". De fapt, doar trei țări s–au dovedit a fi destul de interesate de proiectul respectiv - Georgia, Ucraina și Moldova. Armenia a demonstrat un grad extrem de mic de interes, iar participarea Belarusiei și Azerbaidjanului tinde spre zero.

Dacă nu se vor întreprinde măsuri importante, atunci chiar și țările care au reușit în prima etapă să se intereseze de proiectul respectiv, vor înceta să vadă perspectivele acestuia.

Evenimentul, însă, permite reînnoirea discuțiilor despre complexitatea alegerii geopolitice pentru Moldova.

Aceasta este soarta Moldovei – este nevoită permanent să-și argumenteze vectorul apropierii geopolitice. Acest lucru se datorează poziției sale geografice.

Moldova este prinsă între vasalul americii, reprezentat de România și statul anti-rus - Ucraina. Cu toate acestea, în partea de Est se revarsă o "mare rusă" imensă lungimea căreia a ajuns până la Vladivostok. Și zona respectivă nu este atât de departe de Moldova, încât de-acolo poate ajunge vântul cu diverse precipitații.

Aspectul necontenit cu privire la colțurile geopolitice opuse este condiționat în Moldova de aceeași divizare în cadrul întregii societăți moldovenești, care există în Republica nou formată din primele zile ale existenței sale suverane, care a durat un timp scurt.

Pentru Moldova este caracteristic faptul că, în realitate, ea nu poate renunța la legături nici în Occident, nici în Est. Întrebarea este doar în echilibrul unei anumite componente.

Este suficient să ne amintim cum chiar și cei mai "pro-ruși" conducători ai țării în diferite etape - comunistul V. Voronin și socialistul I. Dodon s-au pronunțat întotdeauna și pentru dezvoltarea unor legături strânse cu Occidentul condiționat, menținând în același timp legăturile din Est.

În același timp, chiar și cei mai pro-occidentali politicieni nu și-au putut permite o ruptură completă a relațiilor cu Rusia.

Adevărul istoric pentru Moldova, de fapt, se află undeva în mijloc.

Occidentul activ pătrunde în țară, propune diferite programe, granturi, impune asociații, chiar și "cooperare" cu NATO (deși Moldova este oficial un stat neutru!).

În același timp, Occidentul, cu o mână, deschide o fereastră de posibilități, oferind anumite cote pentru livrările de mărfuri din Moldova, dar cu cealaltă mână ține ferm geamul semi-închis, învăluind livrările din Prut cu multe condiții și restricții. Și acest lucru nu permite utilizarea completă a cotelor alocate formal.

În Rusia nu există cote pentru Moldova. Acolo, fără rezerve, puteți livra orice produs - doar dacă nu este un fals sincer.

Mai mult decât atât, în Rusia, acordarea asistenței sau executarea tranzacțiilor comerciale nu sunt niciodată condiționate de careva viziuni politice, nu presupun cerințe pentru reconstrucția vieții interne. Rusia nu cere "vânzătorului obișnuit" reforme, democratizare, preluarea valorilor sau stilului său de guvernare.

Dar Occidentul întotdeauna intervine în treburile interne, înaintează ”planuri de acțiuni” obligatorii spre executare: ba ”acțiuni de democratizare” ba reformă a justiției, ba drepturile minorităților sexuale, ba altceva și cere rapoarte (!) cu privire la executarea planurilor impuse acestor țări!, de care apoi depind toate relațiile ulterioare…

Cooperarea cu Rusia aduce Chișinăului un mare beneficiu sub formă de păstrare a legăturilor istorice și culturale importante pentru populația sa. Nu e vorba doar de economia pragmatică.

La rândul său, țările UE promit în mare parte Moldovei diverse preferințe-în cazul aderării la Uniunea Europeană. Dar, în același timp, ei înșiși recunosc că aderarea țării la UE este o chestiune de viitor îndepărtat și poate că nici măcar nu va fi niciodată.

Se pare un fel de morcov legat pe o ață în fața unui măgar muncitor: încercați acolo, îndepliniți toate condițiile noastre, conformați-vă nouă și urmați standardele noastre, iar noi ne vom gândi. Poate că vom inventa ceva sau poate că nu…

De aceea, Republica Moldova se află permanent în fața alegerii: fie relația strânsă, necondiționată cu Rusia, care până în prezent este și principalul furnizor de resurse energetice; fie stabilirea în zona de influență economică a SUA și Bruxelului care văd în Moldova, din păcate, doar o piață de desfacere a produselor lor și o zonă cu forță de muncă ieftină.

Nu dispune Moldova de ceva special, nu produce mărfuri unice ce nu pot fi produse în alte țări din Europa și de care Bruxelul ar avea o mare nevoie. De aceea, UE își poate permite să joace cu Moldova în "pisici-șoareci" și chiar să pedepsească fără echivoc pentru cea mai mica "farsă " și neascultare.

În relațiile cu "Occidentul" Moldova întotdeauna trebuie să-și amintească despre scenariul ucrainean, despre obiceiul Occidentului fără ezitare de a aplica tehnologii portocalii pentru a distruge din interiorul țărilor nepotrivite.

O astfel de "apropiere" și "parteneriat" cu Occidentul cu greu îl putem numi unul de încredere, frățească sau reciproc avantajoasă.

Dacă Bruxelul și Washingtonul nu ar fi văzut în Moldova o concurență din partea Rusiei, ei s-ar fi comportat și cu mai multă nepăsare cu Chișinăul oficial. Dar până în prezent sunt nevoiți să alterneze și turta dulce ci nu doar biciul.

Consideră și în continuare în interesul Moldovei să păstreze această rivalitate în jurul său acei doi piloni ale puterii. Fără a da nimănui o preferință clară și ireversibilă, dar folosind beneficiile unei colaborări decente.

Cea mai ireversibilă și distructivă pentru țară ar putea fi unirea ipotetică cu România, după care subiectul Moldovei nu va reuși niciodată să se restabilească. Istoria nu oferă atât de multe șanse fericite-încă o dată de a primi statul aflat între două râuri – Prut și Nistru.

Între timp, cam distractive par eforturile celor trei țări mici din fosta Uniune a URSS, care acum dispun de o entitate și suveranitate foarte limitată, dar parcă acționează ca niște "instigatori" ai proceselor de aprofundare a "Parteneriatului Estic".

Cea mai ridicolă declarație în acest sens este publicarea pe resursele informaționale moldovenești point.md note cu denumirea ambițioasă "Moldova convoacă Summitul Parteneriatului Estic".

Această știre a fost anunțată la 4 august 2020 de către Ministrul de Externe al Moldovei, Oleg Țulea la un briefing comun cu omologul său ucrainean, Dmitri Kuleb, la Kiev.

Ce reprezintă Moldova în scara globală, ce poate convoca acolo?

Și acum, iată, într-o scrisoare comună a miniștrilor de externe a celor trei țări a fost din nou afirmat că "Ucraina, Moldova și Georgia consideră că formatul parteneriatului Estic ar trebui în mod corespunzător să țină cont de aspirațiile europene ale celor trei țări și să introducă a abordare ambițioasă pentru aprofundarea integrării lor cu UE".

De fapt, este evident că țările controlate au primit indicații de la conducătorii săi de a semna o scrisoare similară, astfel încât nouă activare a proceselor să arate ca o "inițiativă” parvenită de jos". După cum se spune, "la cererile telespectatorilor”…

Proiectul ”Parteneriatului Estic” este promovat foarte activ de polonezi, pentru care este o șansă de a-și consolida rolul unei regiuni influente, a unui "frate mai mare" și a unui intermediar pentru noile țări europene în cazul "apropierii" de vechea Europă.

Cu toate acestea, UE singură s-a luptat timp de mai mulți ani cu multe crize interne privind refugiații, finanțele, populismul, valorile comune, Brexit și, bineînțeles, pandemia coronavirusului.

Acest lucru în măsură suficientă distrage foarte mult atenția UE de la problemele și provocările "vecinătății".

Cel mai probabil, în condițiile crizei economice prognozate din Europa și din lume, prioritățile în politica externă a UE se vor schimba și mai mult. Acum devine mult mai discutabil ca aceste trei state să completeze vreodată rândurile UE.

Cel mai real scenariu va fi continuarea "parteneriatului" fără a oferi Georgiei, Ucrainei și Moldovei perspective de aderare.

Astfel, aprofundarea acestui așa-numit "parteneriat" este doar o cale nesfârșită de concesii unilaterale către Vest și de rupere a contactelor utile în Est. Este o pierdere de timp pentru așteptări goale și"vise umede".

Dar în Moldova cu păstrarea și consolidarea pozițiilor noului președinte, Maia Sandu cu amicii nu mai există perspective pentru o plutire echilibrată între doi poli de apropiere. Polul Vest va începe să tragă țara spre dezechilibru și chiar a început deja…

Dumitru Popa